"Recviem pentru o casa" este parte dintr-o campanie de PR exemplara la care am asistat de curand, parte a unui proiect mai amplu al Ministerului Culturii si arata ca se poate face admirabil si laudabil marketing de frumos. Punctual, un concert al violonistului Alexandru Tomescu ca punct terminus al unei manifestatii de protest impotriva distrugerii patrimoniului construit al Bucurestiului, a reusit sa atraga aproximativ 300 de oameni in curtea unui case superbe din strada Visarion, casa invecinata si "prietena" cu aceea unde a locuit Dinu Lipatti, aleasa simbol al distrugerii sistematice a vechii arhitecturi a Bucurestiului si, mai ales, sa creasca impactul concertului prin reactiile care vor continua cu siguranta in media.
Astfel, intr-o lupta inegala, intre bunul gust si dictatura banului, intre frumos si mitocania tranformata in regula, MCC reuseste sa faca si marketing de civism, de speranta si de normalitate, intr-o perioada inca tulbure si confuza, in care putine institutii ne mai dau garantia ca stiu care le e rolul.
Proiectul este parte a campaniei "Omul darama locul" , intr-o agenda de activitati bogata si inteligent construita si care arata o preocupare reala la MCC pentru salvarea patrimoniului construit al Bucurestilui si nu numai, o munca migaloasa si temeinica de a pune degetul pe rana, in pofida unei legislatii ineficiente si a unui suport minim din partea celorlalte institutii guvernamentale, specializate mai degraba in declaratii bomba si realizari zero.
Impactul acestor idei generoase se datoreaza unor jurnalisti extraordinari cum este Mihaela Helmis, realizatoarea unui emotionant manifest radiofonic difuzat ieri de postul public de radio si care va genera cu siguranta efecte si de acum incolo.
Reteta succesului? Inteligenta combinata cu profesionalism si rabdare. Viziune si gandire pe termen lung vs. victorii mici de suprafata. Implicarea unor personalitati si a unor artisti carismatici cum este Alexandru Tomescu, PR inteligent in care cooperarea si sprijinul din media sunt castigate meritat pentru ca institutia si-a propus in primul rand sa faca niste lucruri bune, nu doar sa genereze articole in presa. Sustinerea campaniei cu instrumente ingenioase de tip social media.
Speram ca ministrul si oamenii lui vor fi lasati sa-si continue realizarile. Rezultatele se numara intre exceptiile putine si notabile ale marketingului institutiilor publice de la noi.
5 comentarii:
Multumesc pentru contextualizare si pentru parerile exprimate!
RadiodifuziuneaRomana are un parteneriat cu MCCPN si probabil vom fi alaturi de ei si in alte actiuni , cum sper sa fie cea de pe str.Franceza!
Azi am primit tot felul de reactii ,dar constat ca sunt preamulte blogurile ,chiar referitoare la Visarion 8!!! Nu stiu cum ar putea fi adunate toate si mai alesin ce fel s-ar putea conjuga eforturile celor de buna credinta si de bun simt , care ,uite ,se dovedesc foarte multi! As fi bucuroasa sa mai comunicam!Multumesc Mihaela Helmis
PS - cine semneaza articolul?
Eu va felicit pentru emisiunea pe are ati realizat-o si va doresc putere, energie si rezistenta sa continuati campania impreuna pentru ca semnalul pe care l-ati dat a avut un impact major. E greu de castigat razboiul insa ce ati facut si ce faceti ne da speranta ca eforturile nu sunt in zadar. Oana Sav. Adresa mea de email este oana@marketingsolutions.ro
Draga Oana, felicitari, bafta si Doamne ajuta. Dar, post festum, incearca sa te uiti la afisul asta si sa ii aplici o lectura obiectiva. Vedem un demolator in fata unei case in ruina, propriu-zis un om care darima case, citim claimul (usor redundant) "Omul darima locul" si apoi un subtitlu care imi indica aceasta fraza, laolaolta cu intreaga imagine, ca un statement al Ministerului Culturii. Un privitor inocent (sau neavizat sau neglijent sau obosit... adica un om obisnuit) decodifica mesajul cum ca Ministerul Culturii a pornit o campanie de demolari. Nu imi dai niciun indiciu de antifraza (ca vai, nu vrem sa facem reclame dascalitoare "ca la detergenti"), niciun call-to-action mobilizator la o atitudine anti-demolare (ca INCA, dupa 20 de ani, avem tabuul "lozincilor comuniste"). In schimb mergem pe arhi-lesinatul procedeu al rezonantei, compromis de catavenci, divertisi si alte almasence, sperind ca "targetul inteligent" va gusta pastisa cu un cunoscut proverb (ah, mania proverbelor...). Pe scurt: fusereala si complezenta. Pacat: e un topic f. dureros, orasul asta moare sub ochii nostri. Tii minte cum ti-am lucrat cu Cata Popa acum 10 ani Cruciada Motilor? Ai vazut acolo forta? Strigat! Impact!
Oana, am citit cu mare placere post-ul tau, este o campanie in care cred ca s-ar implica majoritatea bucurestenilor daca li s-ar da o platforma comuna de manifestare. Imi pare tare rau ca nu am stiut de aceasta initiativa, as fi venit si eu in Str Visarion. Mi se pare vital sa mai pastram macar cat a mai ramas din acest oras amintind de vremuri in care, asa cum spui si tu, valorile erau intr-o ierarhie cat de cat normala. Fac lungi plimabri prin Bucurestiul vechi si ma incanta de fiecare data linia gratioasa si proportiile armonioase ale vechilor cladiri, care exprima ceva- personalitate, dragoste de frumos, parca si ideea ca omul poate trai si pentru altceva decat imbuibare si agresivitate. Chiar asa ponosite cum sunt, ne dau speranta ca am putea sa ne recastigam demnitatea si sa traim din nou cu mandria (si nu rusinea) de a fi romani. Bravo si tie si tuturor oamenilor de bine care se implica si trag aceste semnale de alarma!
Textierule draga,
Bine ne-am regasit! Nu gasesc ...texte sa te contrazic si remarca ta imi aminteste de niste observatii similare pe care le-ai facut despre niste campanii derulate de subsemnata si unde recunosc ca timpul ti-a dat dreptate.Campania facuta cu voi- Blogariu included:-) a salvat o biserica dupa un an de incercari fara rezultat.
Le dau insa credit celor de la MCC si astept de la ei si mai multe de acum incolo. Stii cat de birocratic se lucreaza cu respectabile multinationale unde oamenii sunt cel putin platiti decent. Dupa campania ridicola si ineficienta in legatura cu salarizarea bugetarilor in care, culmea, sufera tocmai cei care vor sa faca ceva, mi se pare foarte OK ce s-a facut pana acum.Ma tem insa ca reactiile la episoade jenante gen Ridzi sa nu duca in extrema cealalta: alegem oferta cea mai ieftina, lucram inhouse, avem un DTP-ist care face si afise frumoase, c-atunci sa vezi postere triste si fara miza si banii, cati de putini or fi, aruncati pe fereastra. Optimismul meu incurabil ma indeamna sa sper ca..binele invinge. Toate femeile stie k binele invinge, vorba lui Tamango :-)
Trimiteți un comentariu